Wow, 2021! Ce mai an! Sincer, nu are sens să fac o retrospectivă personală a anului. Cea mai importantă modificare pentru mine, este că de acum am primul an monitorizat 100% pe LastFM.
Pe de alta parte, de acum înainte am ocazia să compar lista “critică” versus ceea ce ascult eu în viața reală. Așa că vă invit să rămâneți până la sfârșit, pentru că v-am pregătit și niște statistici drăguțe.
Și înainte de a-i da drumul, poate vă întrebați de ce scriu în limba română pentru prima dată pe blogul ăsta. De ce nu? Glumesc, vă pregătesc ceva special 🙂
De departe cel mai bun album al anului
DORDEDUH – HAR
Mi-e greu să găsesc începutul acestei descrieri, din simplul motiv că Dordeduh nu numai că au o capodoperă muzicală în Har, ci albumul în sine este o călătorie spirituală. Albumul ăsta a fost lângă mine prin cele mai grele momente ale anului. Oricine, metalist sau nu, trebuie să asculte acest album. Este mai light decât predecesorul său, dar mult mai complex și mai profund. Structura sa nu este clasică, și nici nu trebuie să fie. Dar este aproape imposibil de capturat în cuvinte sentimentul provocat de acest album, poate fi rezumat doar la Dor de Duh.
Vă las cu cea mai bună piesă de pe album și cele mai frumoase versuri (cu care se încheie altă piesă “Descânt”).
Am să merg să mă deștept,
Calea sorții s-o îndrept,
Să-mi întorc norocul și sorocul,
Iar pe draci să-i arză focul.
Să mă îndrept spre cine sunt,
De sunt bun, de sunt nebun,
Tihnă-n mine să găsesc,
Să învăț să mă prețuiesc
Să împart ce-am cunoscut,
De-a fost ușor, de a durut,
Suflete să-mbogățească,
Iar la greu să se unească.
Iar sfârșitul când îmi vine,
Știu c-am făcut lumii-un bine,
O picătură lângă o mie
În ulciorul cu apă vie.
A fost odată ca-n povești…
Restul albumelor esențiale
Lantlos – WILDHUND
Fără nici o ordine anume continuăm cu Lantlos, WILDHUND. Am început cu trupa asta acum 7 ani, când au lansat ultimul material și sincer nu mă așteptam să mai aud de ei. Melting Sun din 2014 este de atunci în playlist-ul meu de mașină și nici nu va pleca nicăieri. Deci puteți observa că am un oarecare atașament de Lantlos, iar ultimul album mi-a spulberat orice emoție de kix. E cu atât de mult peste propriul predecesor încât frizează ridicolul. Pentru fanii post-metal, this is a must listen!
Trna – Istok
Pe bune, nu sunt doar niște litere aiurea. Trna este o trupă de post-black-metal instrumental din St. Petersburg Rusia, iar Istok este ultimul lor album care se traduce in “Est”. Nu e descoperire proprie, un prieten cu gust rafinat în black-metal mi i-a recomandat în 2018 când au lansat anteriorul album. OK, pe lângă faptul că Trna really fucking know how to write long-form instrumental black-metal, pentru o piesă de pe albumul ăsta au adus vocalul din Gaerea. Piesa e mai jos, și pe lângă faptul că e, în sine, senzațională, mi-a deschis ochii și către Gaerea, pe care îi desconsideram ca o copie Mgla (da… da.. acum știu, nu mă spânzurați în comment-uri).
The Pineapple Thief – Nothing But the Truth
The Pineapple Thief este una dintre trupele de care știu de mult timp și am ignorat-o, pentru că am considerat că e o versiune “ieftină” a Porcupine Tree. Imaginați-vă surpriza mea când aflat că Gavin Harrison cântă în TPT de 5 fucking ani. Așa că providența a făcut ca băieții să scoată un album live și un DVD fix anul ăsta, cu o colecție esențială de melodii. Cu atât mai mult, pentru drum-heads, DVD-ul are o opțiune de a se focaliza doar pe Gavin. Dacă nu vrei să-l auzi pe cel mai bun tobar în viață (da, știu că Portnoy nu a murit), dă skip, altfel nu ai nici o scuză.
Soen – IMPERIAL
Stiți deja ca Soen e una dintre trupele mele preferate. Asta nu îi absolvă de la a călca strâmb, și sincer nu m-au impresionat cu Lotus sau Lykaia. Au fost albume bune, dar nu senzaționale. IMPERIAL s-a lansat pe 29 ianuarie 2021, îl ascult de aproape un an, și rămâne absolut senzațional. Nici un album Soen nu a avut un efect atât de puternic sau să rămână în rotația mea pe tot parcursul unui an. Aici vă momesc un pic să mai stați până la statistici, să vedeți cine a ieșit de fapt primul loc la numărul de ascultări.
IOTUNN – Access All Worlds
Cine mă știe personal, știe cât de maniac sunt după Arcturus sau Borknagar. Însă, aceste două trupe nu sunt cele mai prolifice, astfel că au venit IOTUNN să umple acest vid, la voce cu nimeni altul decât Jón Aldará. Surprinzător, chiar funcționează extrem de bine combinația, iar rezultatul este probabil cel mai bun debut de anul acesta din progressive black metal.
Obscura – A Valediction
Era cazul și de niște death-metal în lista asta, așa că deschidem cu ultimul Obscura. Întotdeauna trupa asta mi s-a părut excesiv de excesivă, atât în scandaluri cu alte trupe, cât și în propria muzică. Surpriza a venit când pentru albumul ăsta s-au reîntors niște membrii de valoare, și au promis un album fără excese. Astfel a ieșit probabil cel mai bun material Obscura și un monument al faptului că poți cânta riffuri At the Gates dar să le faci atât de tehnice încât să lași totul praf în jurul tău.
VOLA – Witness
VOLA au revenit în 2021 cu al treilea album, care aparent a reușit imposibilul: a reușit să îmbine armonios originalitatea și ritmica extrem de tehnică a debutului, cu melodia și eterismul celui de-al doilea album. Rezultatul este glorios, cu refrene care se pirogravează pe creierul, greu și tehnic atunci când te aștepți mai puțin.
Archspire – Bleed the Future
Regii indubitabili ai tech-death-ului au lansat anul ăsta album, și problema gravă este că e atât de bun încât a devenit o memă. Da, singura lor competiție era doar albumul anterior, care deja ridicase stacheta atât de sus, că părea imposibil de întrecut. Bleed the Future face chiar discografia Archspire să pară un exercițiu nereușit. Da, este în toate listele de sfârșit de an de pe peste tot, pentru că este genul de album care marchează o turnură în metal. Durează 31 de minute, 33 de secunde. Dacă ai apreciat vreun riff în viața ta, ascultă-l cap-coadă măcar o dată. Este genul de album la care “te prezinți pentru a asculta” (ca să fur dintr-un stand-up), ceva ce nu se credea că se poate, iar băieții ăștia și-au convins propriile mame să îl promoveze. Stay Tech!
Subterranean Masquerade – Mountain Fever
SubMasq nu a fost niciodată o trupă “normală”, dar în ultimii ani, parcă își pierduseră busola un pic. Acum în sfărșit, Davidavi Dolev a primit întreaga responsabilitate a vocii, iar Tomer Pink a lăsat din nou progresivul la aer. Rezultatul este pe cât de voios, pe atât de frumos, tehnic și unic. O experiență în sine, poate nu pentru toată lumea, dar eu ascult SubMasq din 2005, și niciodată nu au sunat așa de bine. Și nu cumva să îi ratați live dacă aveți șansa. Full screen la clipul de mai jos, și încercați 6 minute să nu dați din cap nici măcar puțin, I dare you!
Sleep Token – This Place Will Become Your Tomb
Ăsta probabil e momentul în care îmi iau înjurăturile, dar sunt absolut obsedat de Sleep Token. Pe scurt, dacă asta e noua trupă entry-level pentru metal, the future is bright indeed. Ok, imaginea și obscuritatea forțată a trupei nu sunt chiar pe gustul meu, dar muzica! este la un nivel peste aproape orice am auzit anul ăsta. Imaginează-ți Imagine Dragons, combinat cu Deftones și Coldplay, trecut prin filtru Bring Me the Horizon și Voila! ai Sleep Token. Singura trupă care primește 2 clipuri din lista asta, pentru că e prea divers albumul.
Harakiri for the Ski – Maere
Terminăm lista cu un album mai domol, nu atât de spectaculos prin gen, sau idei compoziționale, însă extrem de bine interpretat. HftS rămân etalon în noua generație de black-metal și faptul că Krimh e la tobe aduce din nou albumul pe un loc unde nu ar fi ajuns fără contribuția lui. De aia, clipul e cel înregistrat și interpretat la perfecțiune de el.
The best of the rest
Urmează o listă de albume pe care nu trebuie să le ratați sub nici o formă, însă, din punctul meu de vedere nu sunt la același nivel cu anterioarele 12.
- In Mourning – The Bleeding Veil
- Mastodon – Hushed and Grim
- Sur Austru – Obarsie
- Negură Bunget – Zău
- glassing – Twin Dream
- Empyrium – Über den Sternen
- Baest – Necro Sapiens
- Hippotraktor – Meridian
- Evergrey – Escape Of The Phoenix
Statistici
Conform profilului public de LastFM ăsta e topul meu pentru 2021:
Interesant e ca Soen am ascultat practic tot anul, iar Sleep Token am descoperit doar in Noiembrie. Deci cum v-am zis mai sus, sunt un pic obsedat de Sleep Token, locurile 1 și 3 aparținând-i.
Spart pe luni, e clar că vara “mai trag chiulul” de la muzică, dar compensez cu Noiembrie și Decembrie. Oricum sunt mândru că întrec 83% din utilizatorii LastFM ca și cantitate de muzică ascultată.
Ca și genuri nu e nici o surpriză, dar e interesant orarul de ascultare:
În total am ascultat 660 de artiști, 1025 de albume și 2673 de piese, echivalentul a 59 de zile și 6 ore de muzică în continuu.
Cam ăsta a fost anul meu muzical, sunt curios cum o să iasă comparația la anul! Mersi că ați citit până aici și vă urez un an nou cu cât de multă muzică puteți duce.
Not Kinetic Per Se 
Leave a comment